aT3nT1E ! c0NSuMul p0aT3 pr0v0Ca plAc3r3 !

curatenie de primavara...

2008-03-04T15:53:00.002+02:00

mi-a luat ceva vreme sa ma intorc pe moshtrofontz...
l-am gasit paraginit, plin de biti prafuiti si fonturi lipsa.

am stat de vorba, linistiti si amandoi impacati cu orice ne rezerva soarta.
apoi ne-am zambit. din suflet.

kinda demo

2007-09-04T14:16:00.000+03:00

un foto...

2007-03-06T19:43:00.000+02:00

imi pare desprinsa dintr-un vis. al meu.
dar foto e facut de raia.

cine e raia?
uite....
http://www.flickr.com/photos/12043689@N00/

inside trip...

2007-03-03T12:27:00.002+02:00

Joi seara ne-am plimbat prin oras. toata noaptea ne-am uitat la cladiri, lumini, strazi. Am prins mirosul de igrasie ce venea din subsoluri mucegaite, am privit imperfectiunile peretilor, am realizat distanta enorma dintre doua pietre de pavaj.
Am privit ghivecele cu flori si m-am intristat. Florile nu sunt facute sa stea in ghivece de beton, infrumusetand mastodonti de sticla si beton.
Omul isi merita soarta. Merita sa piara pana la unul. Incet, chinuit, dureros si mancat de viermii progresului omul isi merita soarta.

am urmarit-o pe tinkerbell ce chicotea singura printre copaci bolnavi si suferinzi cu crengi ce coborau amenintator catre ochi de sticla.

o dama creata, cu freza haioasa, cu o haina mitzoasa si verde a iesit zgribulita dintr-un club. statea pe un scaun de tobar... printre instrumente impachetate, in mijlocul trotuarului.
"Hai sa mergem la ea, sa ne agatam de haina si sa strigam - Uite ce verde eee!!!!!! Uite ce freza are!!!!"

la fiecare fum de tigara subconstientul imi spunea sa iau si o gura din cutia de redbull pe care o lasasem sa ma astepte pe tejghea...
nu mai eram de mult langa tejghea si nici redbull nu mai aveam...

am descoperit in lumina lunii...pe rand... un fetus, ponei in galop, apoi spre dimineata, un ou fantastic. primordial.
concentreaza-te pe luna. te calmeaza.

ne mai auzim...

scurta poveste despre spital.

2006-12-20T23:26:00.000+02:00

in urma cu o saptamana am visat ca sunt pe o targa, intr-un spital de
oameni nebuni, urati ciudati, mutilati... mirosea a igrasie si a
mucegai, peretii erau scorojiti si plini de muschi. Targa ma plimba
prin spital si am trecut printr-o curte interioara a carui partial
tavan se sprijinea pe coloane inalte, intarite de plante agatatoare
uscate.
Am ajuns intr-un salon, cel mai urat salon din spital.... stateau
claie peste gramada si le lipseau ochi, membre, piele, bandaje curate,
dinti...doamne cat de urati erau... si au incercat sa ma sperie... La
sfarsit le-am spus..."Eu va stiu secretul.... voi sunteti ceii care
faceti minuni.... si cum echilibrul trebuie sa fie in toate... luati
asupra voastra raul..."
Au zambit si m-au lasat sa plec din vis.....

uite care-i faza.... (exercitiu de imaginatie!)

2006-12-20T23:06:00.000+02:00

sa presupunem ca intr-o zi, ceva DinauntrulTuturorOamenilor, ceva adanc ingropat dincolo de cromozomi, micro si nanocelule, ceva ce doar o sonerie PolifoGenetica ar putea destepta... ne face o gluma cosmica. Lasati fara vocale, consoane, onomatopee, interjectii, injurii, expresii simandicoase, conventii sociale... intr-un cuvant... fara capacitatea de a comunica verbal, o stare generala de panica ar strabate fulgerator mica noastra planeta.

Avantaje:
vei folosi gura la tot ce-ai folosit-o si pana acum mai putin la comunicarea cu semenii tai.
presupun ca n-ai mai tipa la nimeni.
si nimeni n-ar mai tipa la tine.
n-ai mai injura de mama, de tata, de sfinti, n-ai mai spune pula, pizda, coaie, cacat, ai ramane fara de pacat caci n-ai mai lua NumeleDomnului in van.
n-ai mai fi injurat de mama, tata, de sfi.........., n-ai mai spune pu....., piz...., cac.....
unii poate ar reusi sa descopere ca universul nu se rezuma numai la propia lor persoana.
altii ar contempla tacerea, mai mult decat de obicei.
muzica s-ar schimba total, nu credeti?

si ar mai fi o groaza de avantaje....dar o sa va las pe voi sa le treceti in comentarii. Sper ca le veti pune pe cele foarte evidente, caci eu am incercat sa "va sparg" cu imaginatia mea. Voi sa nu faceti asta... sa fiti tacuti, cu alte cuvinte....

K Fuck'n C (aka. KFC aka Kur Fierbinte Curand...)

2006-12-13T11:18:00.000+02:00

Foame.
La 4 dupaamiaza am iesit sa-mi iau ceva.
Repede, ca aveam multa treaba.
M-a pus dracu sa mananc de la KFC niste CrispiStrips d'alea....
Cred ca stiti ce s-a intamplat a doua zi dimineata, nu-i asa?

Propun ca cei de la KFC, dupa ce termina de decapitat puii crescuti in abatoare intunecoase, hraniti cu steroizi, bolnavi de ficat, plamani, stomac, fara par...am spus orbi nu?...sa puna dreacu o pancarta mare deasupra intrarii pe care sa anunte cu litere de-o schioapa, sa vada tot motociclistul fitos, bagaboantele tatuate'n puscarie, badigarzii, aurolacii batuti de badigarzi, taranii care nu acorda prioritate, studentii neintelesi, cei intelesi dar degeaba, gagicile amatoare de cumparaturi centrale si nu in ultimul rand liceenii care asteapta de la 9 jumate sa deschida angajatii nepoliticosi ai aceleiasi companii de la care mi-am cumparat mancare....
am uitat sa va spun ce-ar trebui sa se vada....
A!.... si as dori ca scrisul sa te faca sa citesti repede si fara sa respiri....

"Aceasta mancare poate provoca usturimi de cur. daca apar manifestari neplacute, strangeti tare din buci si rabdati. nu are rost sa va adresati medicului sau farmacistului."

Gantz Graf by chris cunningham

2006-10-11T14:24:00.000+03:00

romales vs boxer

2006-09-29T19:09:00.000+03:00

am sters filmuletzul pentru ca nu se vedea...

Turist?!?!?!

2006-08-22T10:33:00.000+03:00

Turistul... Japonez micut imbracat in alb, cu aparat foto compact si cu acumulatorii incarcati de 2 ori pe zi, la gramada si confundabil cu alti 52 de conationali???
E oare asta un sindrom pervers, specific secolului in care ne mandrim ca am deschis ochii?!?
Aveti o parere??? Hai s-o auda si urechile mele de roman abia iesit din tara...

(am cautat o poza cu toristul japonez dar nu am gasit... cred ca sunt scumpi la vedere...)

Fericirea Nu-i O Stare de Echilibru...

2006-07-26T15:35:00.000+03:00

sau este??

o intrebare care ma tot incearca de ceva vreme.
Dar acest post e facut ca sa va dati cu parerea, deci... astept niste pareri uimitor de complexe prin simplitatea lor.

mai oameni buni...

2006-07-25T14:31:00.000+03:00

Unii s-au temut ca am iesit din randul bloggerilor. S-au temut pentru mine si pentru sanatatea mea mintala, adika au crezut ca am inceput sa fac la munca ceea ce toti ceilalti fac! Adika sa muncesc si atat!
Altii, invidiosii, s-au bucurat ca nu mai bloghez... io n-am sa-i inteleg pe acestia!
Oricum... m-am intors, desi n-am plecat. Dar chiar daca plecam... unde m-as fi putut duce?
Bine te-am gasit blogule, bine te-am gasit...

PS. Am incercat timp de 20 de min si 11 secunde sa bag o poza la textul asta, dar nu s-a incarcat!
Sa ma pis pe netu' asta... scuse my french...

PS 0.1 Am uploadat in sfarsit poza asta nenorocita...

poza andreea...

2006-06-30T14:55:00.000+03:00

Ce dracu am facut???
Bai... nu stiu cum am facut dar am sters poza andreei. Imi pare rau...
O sa pun alta.

Pentru injuraturi, folositi optiunea comment...

Cum Să Te Prăjeşti Folosind Cremă De Plajă – ghid pentru avansaţi!

2006-06-26T15:26:00.000+03:00

Doamne-ajută şi păzeşte-ne, sâmbătă la prânz am pornit în recunoaştere! O luptă permanentă există între bine şi rău, Diavol şi Dumnezeu, credincioşi şi cei cere şi-au vândut sufletul... iar armata Domnului nu e o turmă de oi pierdută, luptăm neînfricaţi până la ultima suflare!

Cine?...
Astfel, Dumnezeu mi-a purtat paşii către petrecerea din CUBA – Republica del Sol de unde se auzea mare tam-tam şi gălăgie, contrar a ceea ce ştiam despre acea oază de linişte de pe marginea lacului!
“Oare ce se aude?”, m-am întrebat...care e pricina acestui zgomot, ce rupe această linişte de la Dumnezeu lăsată?

Ce?....
Dracu’ îşi băgase coada! Nu i-au fost suficiente nopţile în care ispiteşte tineretul cu muzica lui satanică şi luminile demonice, scoase parcă din focul Gheenei! Nu i-au fost de ajuns numărul de aşa zise localuri de noapte, cunoscute în lumea credincioşilor drept locuri ale disperării şi piezaniei, a trebuit să-şi arate copitele despicate şi coada ascuţită şi pe timpul zilei!

Cum?...
Tinerii care se întindeau la soare şi se răcoreau aglomerat în mica piscină, habar n-aveau de primejdia în care se aflau! Dar, un ochi atent ar fi putut observa repede că tentaţia şi ispita pândeau pe fiecare masă, lângă fiecare şezlong... N-o să vă vină să credeţi ce era, dragii mei credincioşi într-ale Domnului! O revistă! O simplă şi aparent inofensivă revistă numită ClubbingMag! Doamne fereşte... Ei au fost cei care au înscenat această petrecere... doar ca să culegă suflete neprihănite şi imaculate pentru a le ademeni întru suferinţa eternă a iadului! De partea lor s-au aflat câţiva DJ-ei, ale căror secrete ar da coşmare chiar şi celui mai curajos înger.

Adika...
Despre Optick, Ufe şi Herodot se spune că şi-ar fi vândut sufletul în prezenţa lui Scaraoţchi însuşi, iar acum îi aşteaptă o viaţă plină de faimă şi succes! Alături de cei trei cavaleri ai apocalipsei pe scară redusă de sâmbătă după-amiază, celebrele ajutoare ale Satanei, femeile despuiate se integrau perfect în decor!
Ce rămăsese angelic în toată acea aglomeraţie a demonilor şi a desfrânării a fost servirea, berea rece, chelneriţele, bodyguarzii şi băieţii epilaţi... Diavolul e înşelător şi de multe ori, ca un copil ce zâmbeşte înainte să facă pe el, îmbracă forme ce nu crezi că-ţi pot face rău vreodată şi ăsta e un lucru pe care-l ştiu chiar şi cei care îşi vînd sufletul frecventând locurile recomandate de această adunatură de pagini diavoleşti numită ClubbingMag!

UnuDoiTrePatru

2006-06-21T17:02:00.000+03:00

Reclamă. Avon. Trei fete şugubeţe ajung în gară şi vor să plece la mare. Peronul este plin de oameni care îşi doresc acelaşi lucru. Să facă o baie în mare. Numai că fetele noastre folosesc cosmeticele de la Avon iar cei din jur se molipsesc de elanul lor tineresc şi încep să danseze. ŞefulDeTren dansează şi el. Gay.

Realitatea e alta, deloc roz dar foarte “sexoasă”. Cele trei fete sunt bune rău, dar enervante! În schimb... FIGURANŢII sunt geniali!
Vârstele lor diferă. Puştii s-au grupat în funcţie de numărul de coşuri sau în funcţie de fiţe. Bătrâneii... în funcţie de numărul de fire albe de păr sau de nevoia de socializare.
Figuranţii au o mai mare experienţă profesională decât actorii principali şi asta se observă datorită docilităţii. Fac orice, oricând li se cere şi nu comentează dacă sunt certaţi. Ei sunt gata să facă orice le cere regizorul, ori de câte ori e nevoie. Şi asta numai pentru 250 de mii de lei + 3 senvişuri, de la 8 dimineaţa până la 8 seara! Dar...
Este incredibilă energia sexuală care circulă între ei şi-i ajută să formeze bisericuţe. O doamnă bine e cea care e încă conştientă că poate fi sexoasă chiar dacă bufeurile specifice menopauzei au încetat de ceva vreme. S-o numim d-na Flori...cu accent pe i. Bărbaţii trecuţi de 50 de ani devin cocoşi imediat ce intră în vorbă cu ea. Chiar dacă casă sunt doar nişte pensionari plictisiţi, foşti securişti ce stăteau cu ochii pe geam ca să-l pârască pe ăla pletos de săruta fetele cuminţi cu forţa... aceşti domni se poartă suspect de politicos cu tinerele domnişoare cărora le-ar putea fi bunici. Domnul... să-i spunem Manea e cel mai bun exemplu.
La cealaltă emisferă, se află cei care nu se amestecă cu hodorogii. Tinerii fiţoşi şi pensaţi, cu impresii de BuricAlPământului, ce tocmai au intrat în vacanţa de vară, se bagă’n seamă cu orice n-are PulaŞiCoaie, şi fac orice lucru aşa cum au învăţat acasă... adică cu tupeu! Cu proasta creştere specifică vârstei, aceşti simpatici adolescenţi acţionează instinctiv în bisericuţele din care fac parte şi nu cred că există vreounul dintre ei care să nu-şi dorească să ajungă pe coperţile revistelor de cinema. Ei au mai învăţat că dacă o arzi aiurea pe lângă platou şi găseşti un loc în care să aţipeşti... tot aceeaşi bani + 3 sevişuri îi primeşti!
O lume pestiţă şi haioasă cu personaje diferite, unele trecute de 60 de ani... care decât să stea acasă şi să belească ochii la ReclameTeve, mai bine participă la una, încercă s-o agaţe pe d-na Flori şi mai câştigă şi 250 de mii. Doamne, ce viaţă tare au bătrânii ăştia!Despre ziua de filmare ar mai fi de scris ...dar să spunem că ăsta e doar primul capitol...

ElectricDecadentSoul

2006-05-31T14:33:00.000+03:00

Într-o sâmbătă calduroasă de mai, cea mai proaspătă Heineken stătea cuminte într-un frigider, înconjurată de suratele ei. Frigiderul începuse să toarcă molcom, iar fetele s-au pus pe vorbă.
Din când în când, una dintre ele începea să urle de bucurie... fusese aleasă să plece în mijlocul petrecerii. Clipa pentru care fuseseră create, punctul culminant al vieţii lor, sosise! Aveau îndatorirea sacră de a răcori gâtleje uscate de dansatori!

“Salut! – Cum te cheamă?”, au întrebat-o celelalte…
“Heineken” – spuse ea privind spre grămada de oameni din faţa barului.
“Ciudat! - Ca pe noi toate! Dar trebuie să recunoaştem că e un nume frumos, nu?”
“Şi cu ce gând pe la noi?”continuară ele, ca nişte bârfitoare autentice...
„Uite... vreau s-o fac lată în seara asta. Ce tare e, că sunt aici...Mi-a spus o prietenă că a mai fost o petrecere aicea şi tare curioasă eram... şi tot ea mi-a spus că pune muzică un tip din UK şi cică e tare gagiu aşa că am de gând s-o fac lată în seara asta. Paul Murphy îl cheamă, parcă... oricum am de gând să mă duc în faţă şi la Rusu&Flore...I-aţi ascultat vreodată? - Nu??! Păcat... - Dar ElectricBrother? Nici pe ei? Măi fetelor unde v-aţi născut? Păi Heineken vă cheamă pe voi? În bazinul în care m-am născut eu... cu asta ne adormeau noaptea!...electro la greu, orice fel de electro. Oricum, văd că e lume mishto aicea, ColoratăZâmbitoare, lumea a venit să danseze...Uite ce tip simpatic!!! Doamne, poate mă alege pe mine....plizzz, plizzz....Ghinion! Că*at! Mereu am norocul să cad în mâna unei fetiţe cu fusta de-o palmă care mă lasă să mă încălzesc singură... şi apoi tot ea strâmbă din nas că nu sunt rece!
Ce tare trebuie să fie acolo! Uită-te la ei cât de înflăcăraţi sunt! Uitaţi-vă cât de bine se simt! Cred că pune Electric Brother...
Ştiţi ce-mi doresc cu adevărat acum? Ştiţi ce-aş vrea? Aş vrea să fiu luată pe sus de un tip brunet, cu ochi albaştri, tuns după ultimul răcnet, cu maşină în două locuri, proaspăt bărbierit, atletic, tricou mulat, fără obligaţii şi cu un singur viciu – EU! Să mă strângă în braţe cu mâinile mari şi braţele sale puternice, să mă facă să mă bâlbâi ori de câte ori îşi apropie buzele de mine şi care să mă ducă pe ringul de dans, acolo în faţă, unde toată lumea dansează pe ritm de BossaNova, JazzDance şi NuSoul... să dansez ca o nebună până simt că dau p’afară şi când mă liniştesc am să-l fac să se combine cu cea mai tare gagică de aici!!
A! Nu v-am spus...Sunt o dansatoare nemaipomenită şi fac o lipeală calitatea’ ntâia!... Doar mă cheamă Heineken!”
“Dacă zici tu...” au apucat celelalte să zică înainte s-o vadă pe micuţa noastră cum zâmbeşte fericită în timp ce o mână sigură de barman cu vechime, a făcut-o să-şi împlinească destinul. Încă un gâtlej uscat şi-a găsit leacul.

OMAGIU

2006-05-23T12:22:00.000+03:00

Reşaparea cuvintelor. Se ia un cuvânt învechit, caracteristic unui sistem mort şi se utilizează diferit de înţelesul avut în trecut. Obţinerea şi folosirea unui cuvânt reşapat nu provoacă dependenţă şi poate fi utilizat de către artişti fără acordul cuiva.

Cu prilejul celei de-a treia aniversări a revistei OMAGIU... noi, tineretul Bucureştean şi nu numai, salutăm cu entuziasm această iniţiativă. Determinaţi de ocazie, tineretul artist s-a adunat sâmbătă, ziua de 20 ale lunii în curs pe frumoasa terasă a MNAC, pentru a schimba opinii şi păreri despre capcanele capitaliste, ispite atât de amănunţit descrise în această revistă. De acum prestigioasa revistă de atenţionare, OMAGIU, îşi propune în acest număr avertizarea asupra unora dintre cele mai mari capcane ale diavolului vestic, şi anume bărbaţii machiaţi, aviara la purtător şi nu în ultimul rând, cei mai talentaţi designeri. Într-un cuvânt, suntem avertizaţi asupra pericolului de care ne ferim în fiece zi, MODA! Moda în ceea ce mâncăm, îmbrăcăm, purtăm, atingem şi că*ăm.
“Arta românească atât de cunoscută pe plan internaţional, unealtă a pacii şi a înfrăţirii între popoare, nu trebuie să se lase influenţată de monstrul capitalist”. Iată... aceasta a fost concluzia celor adunaţi în minunata clădire ce gazduieşte MNAC, simbol al cuceririi tehnice şi a muncii a mii de tovarăşi sub atenta îndrumare muzicală a tovarăşilor rock dj, tom wilson şi modelu & mihai popoviciu.
Încă o dată, tinerii artişti români, această avangardă progresistă a clasei muncitoare, luptători neînfricaţi ai socialismului, au dat dovadă de patriotism atunci când, împrumutând obiecte de concepţie vestică şi anume teneşi fabricaţi într-una din ţările surori din Asia, le-au dat o pată de culoare cu propia mână, demonstrând astfel, incapacitatea capitalistă de a face artă. Aceşti teneşi, împreună cu alte obiecte de artă au fost licitaţi publicului pornind de la sume modice, pentru că deşi arta românească e unică, planul cincinal a fost cu mult depăşit! După încheierea discuţiilor şi finalizarea lor, cei prezenţi acolo au hotărât să se declare cei “însărcinaţi de a uni organic, cuceririle tehnice cu avantajele sistemului artistic românesc”, apoi s-au îndreptat către LactoBarul EMBRYO, local de acum gazdă tradiţională a întrunirilor de acest fel, unde au continuat manifestările destinate ascuţirii luptei de clasă, acompaniaţi de către un faimos câtăreţ londonez, susţinător neînfricat al socialismului, DJ COBURN, asistat la rându-i de cei însărcinaţi cu electricitatea, casa gontz.
S-au evidenţiat în cadrul acestei manifestări, cei care au dat o adevărată palmă pe obrazul ciumei capitaliste, căci au renunţat pentru o seară la ţinutele monocrom de care sunt atât de mândri în favoarea textilelor colorate, caracterizante zbuciumaţilor din Vest. Eşarfele, pălăriile strâmbe şi frizurile deşucheate au fost cu scârbă abordate toată seara, dar s-a renunţat la ele odată cu sfârşitul întrunirii, deoarece tinerii exemplari nu vor să primească amendă din partea MILIŢIEI.

Numarul II - acelasi party...

2006-05-18T18:24:00.001+03:00

La întoarcere maşina în care ne aflam a derapat şi a izbit parapetul. Bagajele ne-au zburat pe şosea iar din spate a FrânatDerapat puternic un camion de ceva mai mult de zece tone. Drumul înapoi a durat 12 ore.Douăsprezece ore de flash-uri, "ce-ar fi fost dacă..." şi "bine că n-a fost altfel..."

Vineri, ora 12.00 plecarea – autocar din Autogara Militari. 5 ore de mers, mi-au amorţit “obrajii”. Pe drum... program de divertisment. Der Kickboxser a.k.a Sport Sângeros – dublat în germană, tradus de “MareaVoceVideo”- această NicolaeCeauşescu a casetelor video – Mariana Nistor! M-am dat jos în Tălmaciu – ploua! - am prins imediat o ocazie până de sub munte - Turnu Rosu.
În Turnu Roşu am pus bagajele în maşina unuia dintre organizatori şi am luat-o’ncet la deal... n-a fost mult de urcat. 11 km. Aproximativ.
A meritat! Drum initiatic, urcuşul de 11 km, l-am terminat gâfâind şi am constatat că suntem într-o vale superbă, oamenii zâmbesc mai des decât îţi ocolesc privirea şi că organizatorii au o vorba bună pentru fiecare om venit. Timp de două seri, ne-au (în)cântat, Styx [Global] Dreamtime Enhancer [Germany] Atma [Headroom Productions] Chaikovsky [Sibiu], Oniric [Timisoara], djane Sister Candy [Oradea] – nu mă întrebaţi cum arată fiecare pentru că în atunci nu eram prezent. Mă aflam departe, foarte departe, în faţa unei supernove care exploda, ca apoi din norul de praf cosmic să se formeze CaleaLacteePamântulOmul. Luna plină dădea umbră pădurii, iar MoştenireaGenetică îmi trezea amintiri din timpuri ancestrale, din timpurile în care strămoşii noştrii venerau zeiţa nopţii. Acum e luni dimineaţa. Ceasul sună şi-mi aminteşte că trebuie să fiu într-un anumit loc la o anumită oră. Locul se numeşte serviciu, iar ora e obligatorie.
Dar oamenii sunt făcuţi din praf de stele şi nimic nu poate schimba asta...

White Wizard Follmoon

2006-05-17T12:28:00.000+03:00

White Wizard Follmoon 12-14 mai 2006 – o petrecere goa-trance pe Valea Strâmba. Un loc magic, un loc al oamenilor deschişi, un loc perfect pentru a uita că trăieşti în oraş.

E luni dimineaţa. Ceasul sună şi-ţi aminteşti că trebuie să fi într-un anumit loc la o anumită oră. Locul se numeşte serviciu, iar ora e obligatorie. Ai oprit alarma nesuferită de vreo 3 ori, ţi-ai băut cafeaua repede, duşul a fost unul foarte scurt, iar mâncarea o bagi în gură blestemând că trebuie mestecată. Între timp te-ai trezit, ai ieşit din casă, ţi-ai pus căştile şi speri să nu te îngrămădeşti cu toţi târtanii în metrou.
Muzica e salvarea ta. E propia religie, mistică şi diferită de orice religie întalnită, iar DJ-ul e JesusChrist-ul tău timp de o oră. L-ai preferat în locul tabloidelor cu titluri ce-ţi fură ochii, pe Dorian Grey l-ai lăsat desfăcut pe masă şi nici măcar „Nuvelele sub extasy” nu ţi-au părut interesante. JesusChrist-ul tău va face ca mintea să se oprescă, sufletul să se întoarcă în timp, în spaţiu, să fi iarăşi în acea poiană de pe Valea Strâmba, înconjurat de oameni care zâmbesc, să fie iarăşi sâmbătă seara, luna să răsară şi să realizezi că oamenii sunt făcuţi din acelaşi praf de stele, să te gândeşti la cât de norocos eşti că trăieşti, la dragostea necondiţionată şi uimit să-ţi priveşti corpul dansând nebuneşte...
Ajunge cu locaţiile SuperTariUrbanoStylishGrafittiShit ! Gata cu pereţi de beton şi party în cutii de chibrituri şubrede, gata cu reclame la geluri de duş şi detergent de spălat vase cu 99.999 de pete pe post de visual. Muzica s-a născut în natură şi e timpul să mutăm petrecerile acolo!

STOP gânduri. PLAY filme...

2006-05-10T16:00:00.000+03:00

Îţi iei la revedere de la prieteni, de două ori chiar, căci e greu să pleci atît de târziu şi atât de obosit...îţi pui căştile, apeşi play şi pleci lăsând în urma ta dezamăgiri, iluzii, speranţe, aşteptări, dorinţe sau zâmbete.

“În Titan, la Potcoava...vă rog...”
SWAYZAK...am găsit! Pune CD-ul – Gata! apăs Play...
Taximeristul în maşina căruia sunt, nu are mai mult de 29 de ani şi totuşi arată un pic mai bătrân. Nu e căsătorit căci decepţiile în dragoste au început odată cu pierderea virginităţii... acea femeie era măritată şi chiar dacă bărbatul ei mirosea întotdeauna a ţuică de boască, nu s-a îndurat să-l părăsească. Păcat! – Ar fi avut grijă de ea... Apoi a urmat Ilinca, o fată cuminte, de la ţară. Îi venise vremea măritişului şi mă’sa ar fi vrut s-o mărite la oraş. Dar n-a fost să fie, că ea îl plăcea pe altul şi oricât de înţeles era el cu mă’sa, n-a vrut nici în ruptul capului...
Acum locuieşte singur într-o garsonieră comfort II şi hârbul ăsta vechi pe care face taximetrie şi l-a cumpărat din banii luaţi pe o bucată de pamânt vândut la ţară...”Dacă mă iubeşte cineva acolo, sus... sper să-i ţină frânele până acasă...”
Îşi cumpără rar haine – probabil din IDM, dar şi acolo s-au scumpit în ultima vreme, sau de la piaţa Sudului, La Castani… şi îi lipseşte foarte tare perioada în care terminase liceul cu specializarea electrician sisteme frigotehnice şi aştepta să-i dea statul casă…ehe!…ce vremuri…

STOP! - “Aveţi să-mi daţi patruj’ de mii rest?” îl întreb... “N-am decât o hârtie de cinzeci de mii toţi banii...”, spune el spăşit...
Ăsta a fost filmul meu pe SWAYZAK...

sarutul...

2006-04-26T17:23:00.000+03:00

acest ManifestEtichetaSimbolVizual... :) practicat atat de des incat i s-a uitat intelesul

DJ-ul, dictatorul seriilor noastre

2006-04-26T17:20:00.000+03:00

Sentimentul aşteptării e ignorat de cei mai mulţi dintre noi. Îl ucidem cu mici acţiuni de umplutură... conversaţie, toaletă, bar, vorbit la telefon. Dar asta nu înseamnă că nu are farmecul său. Un farmec aparte...

Aştept. Sunt aproape 2 ore de când tot aştept. Fără să exagereze, warm-up-ul începe să strecoare un sentiment de “Când începe???”. Se simte peste tot. Simt în respiraţia tipului cool de lângă mine, în felul nerăbdător şi neastâmpărat în care se mişcă tipa blonduţă din spatele meu, în lenea celor care confundă clubul cu o cafenea şi stau tolăniţi pe canapele, privind la reclame... mixate pentru a deveni visual. Cu toţii aşteptăm.
Picioarele mele s-au născut să danseze, nu să aştepte! Mâinile le am pentru a putea simţi vibraţiile, nu pentru a fuma ţigare după ţigare, gândindu-mă la cum o să fie... Fruntea mi-a fost dată pentru a fi plină de transpiratie si nu pentru a tine calma o pereche de ochelari! “Vreau să dansez!” – îmi strigă picioarele, “Unde sunt vibraţiile?” – mă întreabă mâinile...
“Uite-l! E aici! Va începe!” – le răspund...
„F*** me, I’m famous! –David Guetta” e pe scena! Mâinile mele, ale tipului cool, ale blonduţei... mâinile tuturor sunt sus! Ne pregătim picioarele, vor urma câteva ore de libertate! Se vor mişca singure, căci vom ceda controlul...
Ciudat cum un DJ e, de fapt, un dictator-artist. Îşi trimite başii şi ne spune cum să ne mişcăm... daca e într-o pasă bună, ne lasă să mergem la toaletă sau să ne aprindem o tigară. Un dictator-cameleon, pentru că se schimbă după cum ne simte. Un dictator-sadic pentru că îi place să ne ducă la maxim. Noi suntem masochiştii, căci ne place la nebunie să facem aşa cum ne ordonă başii – soldaţii săi credincioşi! Un dictator fără milă, cere obedienţă totală!„The world is mine!” – Vineri seara în Kristal, lumea n-a mai fost a mea! Era a lui David, dar m-a lasat să ascult...

Darkest nights la Expirat

2006-03-28T14:02:00.000+03:00

Buna ziua. Numele meu este... ca oricare alt nume românesc, adică normal şi uşor de pronunţat. Sunt un tip normal... cred eu, cu serviciu într-o multinaţională şi situaţie financiară bună. Nu sunt căsătorit şi-mi place, din când în când, să-mi petrec nopţile în cluburi cu bere la preţuri mici şi frecventate de femei până în 25 de ani (...mi-aduc aminte de tinereţe!). Asta am facut aseară… m-am smuls din faţa ultimului NFS (mi-era tare sete!) şi-am purces către centru. N-am să vă povestesc drumul… cert e că am ajuns într-un mic club bucureştean, loc de piezanie şi nenorocire, loc ce miroase a neuroni arşi şi a ficat umflat de alcool. Mă aşteptam să găsesc un barman plictisit cu care să intru în vorbă (imi place să stârnesc invidie printre oameni) şi 2-3 găşculiţe de studenţi plictisiţi, care stau în Grozaveşti şi se combină câte patru la taxiul spre casă. Nu mică mi-a fost mirarea când am găsit micul local populat de o gramadă de tinerei agitaţi care se îmbulzeau în faţa unui pupitru cu ochii într-un visual (…şi se pronunţă vijuăl).Ciudat, veţi spune…aşa mi s-a părut şi mie, credeţi-mă! De ce atâta agitaţie pentru un om calm care pune muzică dracească şi o persoană în faţa unui laptop care, cu un calm vecin cu plictiseala îţi face ochii varză! De ce atâta agitaţie pentru o muzică care îţi rupe plămânii şi te pune în imposibilitatea de a discuta omeneşte cu persoană de lângă tine!? Oare ce înţeleg tinerii ăştia care dansează toată noaptea pe aşa muzică? Ce-o fi în capul lor? Îşi agită fărăr noimă braţele şi picioarele pe un adevarat vacarm… Doamne! Vă spun cinstit, îmi tremura stomacul şi de multe ori m-am aflat în imposibilitatea de a respira ca un om normal... Unde sunt bairamele, petrecerile la care se punea un bluz la 3 dimineaţa şi puteai s-o vrăjeşti în voie pe noua ta amantă de o seară...?
Sau poate greşesc.
Poate nu sunt ei de vină. Muzica s-a schimbat; gusturile, hainele, pretenţiile sunt altele, până şi eu m-am schimbat. De ce ei nu s-ar fi schimbat şi ei? Noi aveam dedicaţiile cu folk, ei au avut un Marika foarte „progressive”. Noi aveam beţiile pe Nirvana şi Metallica, ei l-au avut aseară pe Snow şi el i-a făcut să danseze pân’au rămas fără suflu. Noi aveam bluzane de sărutat puicuţe noi, ei l-au întâmpinat pe TRG cu strigate de bucurie. Noi aveam un amărât de stroboscop de mâna a doua adus pe şest din Germania, ei îi au pe Zai ET (Maria şi Găbitzu) care îi obsedează cu faţa verde a unei mici fetiţe asiatice. Noi ne numeam rockeri, depeshari, raperi sau pankişti, ei se numesc electro, urbani...etc. Un singur lucru a rămas neschimbat. Nici ei, nici noi n-am putea trăi fără muzică...

va place inceputul de stencil?

2006-03-14T15:54:00.000+02:00

niciun titlu...

2006-03-14T15:52:00.000+02:00